West Highland White Terrier — Ghid Complet al Rasei Westie

Povestea West Highland White Terrier-ului incepe in Highlands-ul scotian al secolului al XIX-lea, intr-o lume in care terrierii mici erau instrumente de lucru, nu animale de companie. Acesti caini rezistenti erau crescuti pentru un singur scop: sa vaneze vulpi, bursucii si iepuri, urmarindu-si prada pana in vizuinile subterane. Terenul din vestul Scotiei — stancile abrupte din Argyll, turbariile din Highlands si padurile dense din jurul lacurilor — cerea un caine mic dar puternic, capabil sa se strecoare in vizuini inguste, sa lupte cu prada sub pamant si sa iasa nevatamat.

Legenda cea mai cunoscuta — si cea care explica de ce rasa este exclusiv alba — il are in centru pe Colonelul Edward Donald Malcolm din Poltalloch, Argyll, Scotia. Intr-o zi de vanatoare, unul dintre terrierii sai rosii-brun a fost confundat cu o vulpe si impuscat accidental de un coleg de vanatoare. Dupa aceasta tragedie, Malcolm a decis sa creasca exclusiv terrier albi, vizibili imediat pe fondul intunecat al terenului scotian. Alegerea nu era doar estetica — era practica: un caine alb care iese din vizuina nu poate fi confundat cu prada.

Malcolm nu era singurul crescator de terieri albi din Scotia acelei perioade. La cateva zeci de kilometri distanta, Ducele de Argyll crestea terieri albi similari pe domeniul sau de la Roseneath, pe malul Loch Long. Si Dr. Americ Edwin Flaxman din Fifeshire avea propria linie de terieri albi. Toti acesti crescatori lucrau independent, dar cu acelasi material genetic — terieri din vest-ul Scotiei, selectati pe culoare alba si temperament de lucru. Dezbaterea asupra „adevaratului fondator” al rasei a durat decenii, dar conform consensului istoric, lui Malcolm ii revine rolul principal, in special datorita consecventei programului sau de crestere.

Inainte de a primi numele actual, rasa a trecut prin mai multe denumiri care reflecta aceasta istorie fragmentata. A fost cunoscuta ca Poltalloch Terrier (dupa domeniul lui Malcolm), Roseneath Terrier (dupa domeniul Ducelui de Argyll) si chiar White Scottish Terrier. La primele expozitii canine din Regatul Unit, la sfarsitul secolului XIX, acesti caini apareau sub diverse nume, creand confuzie. Abia in 1907, cand The Kennel Club (KC) din Marea Britanie a recunoscut oficial rasa — potrivit documentelor KC — s-a stabilit numele definitiv: West Highland White Terrier — un compromis diplomatic care nu favoriza niciun crescator individual.

Un an mai tarziu, in 1908, American Kennel Club (AKC) a inregistrat rasa sub acelasi nume, iar rasa a castigat rapid popularitate in SUA. Federatia Chinologica Internationala (FCI) a clasificat rasa in Grupa 3 — Terieri, Sectiunea 2 — Terieri de talie mica, standard nr. 85. Standardul original a suferit revizuiri minore de-a lungul decadelor, dar esenta a ramas aceeasi: un caine mic, alb, robust, cu temperament curajos si independent.

In prima jumatate a secolului XX, Westie-ul a trecut treptat de la caine de lucru la animal de companie si star de expozitie. Popularitatea rasei a explodat in anii 1960-1970, mai ales in Regatul Unit si Statele Unite. In Romania, primii Westie cu pedigree au aparut la inceputul anilor 2000, importati din canise europene de renume. Astazi, comunitatea romaneasca de crescatori de Westie este activa si in crestere, cu participari regulate la expozitii nationale si internationale sub egida Asociatiei Chinologice Romane (AChR) si FCI.

La BringsLoveKennel, lucram cu aceasta rasa de peste 17 ani. Am inceput cu pasiunea pentru caracterul unic al Westie-ului si am construit o linie de sange bazata pe sanatate, temperament echilibrat si conformitate cu standardul FCI. Fiecare generatie noua de pui poarta in ea o istorie de peste un secol — de la terenurile de vanatoare din Poltalloch pana in casele moderne din Bucuresti.

West Highland White Terrier este un caine mic, compact si robust, construit pentru rezistenta, nu pentru fragilitate. Conform standardului FCI (nr. 85), rasa este descrisa ca avand un corp „puternic, cu pieptul adanc si coastele bine arcuite”, capabil de efort sustinut in teren accidentat. Nu lasati marimea sa va induca in eroare — acest caine de sub 10 kg a fost proiectat sa se lupte cu vulpi si bursucii in propriile lor vizuini.

Capul este proportional cu corpul, acoperit de blana densa care formeaza „cadrul” rotund caracteristic feței. Craniul este usor bombat, cu un stop (tranzitia frunte-bot) bine definit. Ochii sunt de marime medie, bine distantati, de culoare inchisa (cat mai inchisa posibil conform standardului) — ochii deschisi sunt considerati defect. Expresia este inteligenta, patrunzatoare si alerta. Urechile sunt mici, erecte, ascutite la varf si acoperite cu blana scurta — nu trebuie niciodata taiata. Distanta dintre urechi este mai mare decat distanta dintre ochi.

Corpul este compact, cu o linie de sus dreapta. Pieptul este adanc (pana la coate) cu coaste bine arcuite in jumatatea superioara. Spatele este drept, linia superioara fiind orizontala. Regiunea lombara (rinichii, in terminologia chinologica) este lata si puternica. Corpul nu trebuie sa fie nici prea lung (aspect de dachshund), nici prea scurt (aspect de terrier patrat). Standardul descrie un caine compact, cu proportii aproape patrate — inaltimea la greaban aproximativ egala cu lungimea corpului.

Membrele anterioare sunt scurte, musculoase si drepte, cu labute rotunde, compacte, acoperite de blana scurta si groasa. Membrele posterioare sunt puternice, cu coapsele largi si genunchii bine unghiulati. Miscarea trebuie sa fie libera, cu pas usor si elastic — un Westie care se misca corect pare ca „pluteste” deasupra solului, fara efort vizibil.

Coada este un element distinctiv: dreapta, de 13-15 cm lungime (conform standardului FCI), acoperita de blana aspra si purtata vertical sau usor inclinata inapoi — niciodata curbata peste spate. Asa cum am mentionat in sectiunea de istorie, coada a fost selectata ca „maner” pentru a trage cainele din vizuina. Standard FCI interzice explicit cuparea cozii.

Diferente intre standarde: FCI, AKC si KC au standarde usor diferite. Conform standardului AKC, inaltimea este de pana la 11 inch (28 cm) pentru masculi si 10 inch (25 cm) pentru femele, cu greutate de 15-20 lbs (7-9 kg). KC specifica „aproximativ 28 cm” fara a preciza greutatea. FCI urmeaza standardul KC ca document de baza. In practica, diferentele sunt minime, dar in ringul de expozitie, interpretarea poate varia: judecatorii americani tind sa prefere Westie-ii mai mici si mai compacti, in timp ce standardul european permite o constructie usor mai substantiala.

Daca ar fi sa descriem un Westie intr-un singur cuvant, acela ar fi personalitate. Intr-un corp de sub 10 kg se afla un caracter care umple orice incapere. Conform descrierii oficiale AKC, rasa este „possessed of no small amount of self-esteem” — un caine care stie exact cine este si nu se scuza niciodata pentru asta.

Ca crescatori cu peste 17 ani de experienta cu aceasta rasa, va spunem sincer: Westie-ul nu este un caine pentru toata lumea. Este extraordinar de loial, incredibil de amuzant si surprinzator de atletic pentru marimea sa. Dar este si incapatanat, vocal si are un instinct de vanatoare pe care nu-l veti „antrena” niciodata complet sa dispara. Am vazut proprietari care veneau de la rase „usoare” — Labrador, Golden Retriever — si erau complet surprinsi de cat de diferit este un terrier. Un Labrador vrea sa va faca pe plac; un Westie vrea sa va faca sa radeti. Diferenta pare subtila, dar schimba complet dinamica relatiei om-caine.

Westie-ul modern pastreaza esenta terrierului: curajos pana la imprudenta, curios pana la obsesie si independent intr-un mod care ii face pe unii proprietari sa creada ca „nu asculta”. Adevarul este ca asculta perfect — pur si simplu decide daca merita sa raspunda. Aceasta nu este prostie; este inteligenta adaptiva, cizelata de secole de vanatoare solitara in vizuini, unde nicio comanda umana nu ajungea. In vizuina, un terrier era complet pe cont propriu — nu putea astepta instructiuni de la vanatorul de la suprafata. Trebuia sa evalueze singur situatia, sa decida daca ataca sau se retrage, si sa gaseasca drumul inapoi la lumina. Aceasta autonomie este inscrisa in ADN-ul rasei si se manifesta in fiecare Westie modern, fie ca locuieste intr-un apartament din Bucuresti sau intr-o casa cu gradina.

Cu familia, Westie-ul este devotat si afectuos, dar nu „lipicios”. Nu va umbla dupa voi prin casa cerandu-va atentie non-stop — dar va fi mereu in aceeasi camera, urmarindu-va cu un ochi. Adora compania umana si sufera daca este lasat singur perioade lungi. In experienta noastra si a majoritatii crescatorilor, un Westie lasat singur mai mult de 4-5 ore regulat poate dezvolta anxietate de separare, manifestata prin latrat excesiv, distructivitate sau comportamente compulsive.

Cu copiii: Westie-ul este in general un companion excelent pentru copii, mai ales daca a crescut alaturi de ei. Este suficient de robust ca sa nu fie ranit de un copil entuziast (spre deosebire de rase fragile precum Chihuahua sau Yorkshire), dar suficient de mic ca sa nu fie intimidant. Limita este toleranta la manipulare bruta — un Westie nu va accepta sa fie tras de par, sa i se apese pe labute sau sa fie imbratisat fortat. Reactia tipica nu este agresivitate, ci retragere sau un „avertisment” vocal (latra scurt si pleaca). Cu copii educati sa respecte spatiul cainelui, relatia este exceptionala.

Cu alti caini: Temperamentul de terrier inseamna ca Westie-ul nu se va retrage niciodata dintr-o confruntare. Un mascul de Westie de 8 kg nu va ezita sa „provoace” un Ciobanesc German de 40 kg daca simte ca spatiul sau este amenintat. Nu este agresivitate — este lipsa completa a constiintei de sine privind propria marime. Socializarea timpurie cu caini de marimi diferite este esentiala. In casele cu mai multi caini, Westie-ul se integreaza bine daca ierarhia este clara, dar poate fi conflictual cu alte rase dominante de acelasi sex.

Cu pisici si animale mici: Aici apare provocarea reala. Instinctul de vanatoare al Westie-ului este profund inradacinat — sute de ani de selectie pentru urmarirea si prinderea rozatoarelor si-au lasat amprenta in ADN-ul rasei. Un Westie crescut cu o pisica de mic o va tolera (si uneori chiar o va ignora), dar o pisica necunoscuta sau un hamster vor declansa aproape sigur instinctul de prada. Nu este „rautate” — este genetica. Hamsterii, iepurii, porcusorii de Guineea si pasarile nu sunt compatibili cu un Westie decat daca sunt tinuti in incaperi complet separate.

„Westie Zoomies” si Westie Spin. Orice proprietar de Westie va confirma: in fiecare seara, de obicei dupa cina sau dupa plimbarea de seara, Westie-ul are un moment de explozie pura de energie — asa-numitele „zoomies”. Sprint-uri frenetice in cercuri prin living, pe sub mese si peste canapea, uneori insotite de celebrul „Westie Spin” — o rotire rapida in jurul propriei axe, cu expresia de pura extaz. Nu este agitatie, nu este problema comportamentala — este pur si simplu un terrier care isi exprima bucuria de a fi in viata. Dureaza 2-5 minute si se termina la fel de brusc cum a inceput, de obicei cu Westie-ul prabusit pe canapea ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Latratul — elefantul din camera. Trebuie sa fim sinceri: Westie-ul este un caine vocal. Latra la sonerie, la vecinul care trece pe scara, la pisica de pe pervaz, la o frunza care cade in curtea din fata. Standardul AKC il descrie diplomatic ca avand „un aer de importanta personala considerabila”, ceea ce in practica inseamna ca se simte responsabil pentru securitatea intregii gospodarii. Pentru proprietarii care locuiesc la bloc, acest aspect trebuie luat in serios inca de la sosirea puiului — managementul latratului necesita antrenament consistent incepand din prima saptamana.

Ingrijirea corecta a unui Westie nu este complicata, dar necesita consecventa. Blana dubla, sensibilitatea cutanata si temperamentul activ al rasei impun un program regulat de grooming, o dieta atent aleasa si suficienta activitate fizica.

Aceasta este probabil cea mai importanta decizie de grooming pentru orice proprietar de Westie, si zona in care se face cel mai mult confuzie.

Hand-stripping (smulgerea manuala) presupune extragerea parului mort din stratul exterior, fir cu fir sau in mici manunchiuri, folosind degetele sau un cutit de stripping. Nu este dureros pentru caine — parul mort se desprinde usor din foliculul inactiv. Procesul permite parului nou sa creasca cu textura aspra corecta, culoare alba pura si proprietati impermeabile intacte.

Tunderea cu masina (clipping) taie parul in loc sa-l extraga. Este mai rapida si mai ieftina, dar in timp modifica fundamental blana: textura devine moale si „vatata”, culoarea capata nuante galbui sau gri, iar proprietatile impermeabile se pierd. Pentru un Westie de companie care nu participa la expozitii, tunderea este acceptabila — dar proprietarul trebuie sa stie la ce sa se astepte.

Recomanarea noastra: Hand-stripping la fiecare 6-8 saptamani, combinat cu periere de intretinere de 2-3 ori pe saptamana. Pentru cainii de expozitie, hand-stripping-ul este obligatoriu. Pentru companioni, idealul ramane hand-stripping-ul, dar intelegem ca nu este intotdeauna accesibil — nu toate saloanele din Romania ofera acest serviciu.

Dresajul unui Westie este o experienta… diferita de dresajul unui Ciobanesc German. Daca un GSD intreaba „Ce vrei sa fac?”, un Westie intreaba „De ce as face asta?”. Aceasta nu inseamna ca Westie-ul nu poate fi dresat — inseamna ca abordarea trebuie adaptata temperamentului de terrier.

Regula de aur: recompensa pozitiva, sesiuni scurte. Westie-ul raspunde excelent la mancare si la joc ca motivatie. Sesiunile de dresaj trebuie sa fie scurte (5-10 minute), variate si sa se termine intotdeauna pe o nota pozitiva. Repetitia excesiva il plictiseste — si un Westie plictisit pur si simplu pleaca.

Recall-ul (rechemarea): Aceasta este probabil cea mai mare provocare cu orice terrier. Instinctul de vanatoare este profund inradacinat — daca un Westie vede o pisica, un iepure sau o pasare, niciun „Vino aici!” nu va fi mai interesant. Recomandarea noastra: lucrati recall-ul zilnic in medii controlate, folositi recompense de valoare foarte mare (pui fiert, branza) si nu va bazati niciodata 100% pe recall in spatii deschise neimprejmuite.

Latratul: Westie-ul este un „alarm barker” — semnaleaza orice schimbare din mediu. Nu veti elimina complet acest comportament (este instinct), dar il puteti gestiona: invatati comanda „Liniste!”, redirectionati atentia si recompensati tacerea. Ignorarea latratului (fara reactie) este mai eficienta decat certatul (care este perceput ca „latrat impreuna”).

Obismuirea cu casa (housebreaking): Westie-ul poate fi mai lent decat alte rase la acest capitol — nu din lipsa de inteligenta, ci din incapatanare. Consecventa, un program fix de iesiri si recompensa imediata dupa „treaba” facuta afara sunt cheia. Nu pedepsiti niciodata accidentele — doar accelereaza iesirile si laudati comportamentul corect.

De la un pui orb si surd de cateva sute de grame, la un Westie adult plin de energie — transformarea este fascinanta. Iata la ce sa va asteptati in fiecare etapa:

Puii se nasc orbi, surzi si complet dependenti de mama. Greutatea la nastere este orientativ de 100-180 grame (poate varia in functie de marimea portiei). In aceasta perioada, puii dorm 90% din timp si se hranesc din 2 in 2 ore. Temperatura corpului este reglata de mama — puii nu isi pot regla singuri temperatura. Rolul crescatorului: monitorizarea greutatii zilnice (puii trebuie sa-si dubleze greutatea in prima saptamana), temperatura ambientala constanta (28-30°C) si asigurarea ca toti puii au acces egal la laptele mamei.

Ochii se deschid (ziua 10-14), urechile incep sa functioneze (ziua 14-18). Puii fac primii pasi nesiguri si incep sa interactioneze intre ei. Primii dinti de lapte apar in jurul zilei 21. Intarcarea incepe — introducerea treptata a mancarii semi-solide (carne tocata fin, hrana umeda pentru pui). Este momentul in care crescatorul incepe manipularea zilnica blanda (ENS — Early Neurological Stimulation) pentru dezvoltarea rezistentei la stres.

Cea mai importanta perioada din viata unui caine. Puii invata limbajul canin de la mama si frati: inhibitia muscaturii, semnalele de joc, ierarhia sociala. Interactiunea cu oameni diversi (barbati, femei, copii) este esentiala. Expunerea la stimuli: suprafete diferite (iarba, gresie, covor), zgomote casnice (aspirator, TV, sonerie), manipulare (labute, gura, urechi). La Westie, urechile incep sa se ridice in aceasta perioada — unele mai devreme (6 saptamani), altele mai tarziu (12 saptamani). Nu este motiv de ingrijorare daca una se ridica inaintea celeilalte.

Varsta optima de adoptie este 8-10 saptamani. Puiul este complet intarcat, vaccinat (prima doza), deparazitat si microcipat. In noul camin: stabiliti imediat rutina (program de mancare, locul de dormit, locul de toaleta). Atentie la „perioada de frica” (8-11 saptamani) — experientele negative in aceasta fereastra pot marca cainele pe viata. Evitati situatii coplesitoare si recompensati curajul. Urechile ar trebui sa fie complet ridicate pana la 12 saptamani la majoritatea Westie-ilor.

Dintii de lapte cad si sunt inlocuiti de dintii permanenti (procesul se incheie in jurul lunii 6-7). Puiul mesteca tot — asigurati jucarii adecvate si protejati obiectele de valoare. Testarea limitelor incepe: puiul „uita” comenzi pe care le stia, ignora regulile si testeaza reactia voastra. Nu cedati si nu va enervati — consecventa calma este cheia. Aceasta este varsta ideala pentru cursuri de socializare si obedienta de baza in grup. La aproximativ 6 luni, blana incepe tranzitia de la par moale de pui la textura dubla de adult — este momentul pentru prima sedinta de grooming profesional.

Westie-ul atinge inaltimea finala in jurul lunii 10-12, dar continua sa „se umple” (musculatura si greutate) pana la 14-18 luni. Blana dubla se dezvolta complet — acum puteti incepe un program regulat de hand-stripping. Nivelul de energie este la maxim — asigurati exercitiu suficient si stimulare mentala. Maturitatea sexuala apare intre 6-9 luni, dar maturitatea comportamentala vine mai tarziu, in jurul varstei de 18-24 luni. Pana atunci, asteptati-va la comportamente juvenile ocazionale.

Pretul unui pui de Westie cu pedigree variaza in functie de mai multi factori: linia de sange (parinti campioni nationali sau internationali), rezultatele la expozitii ale parintilor, testele de sanatate efectuate (DNA pentru CMO, evaluare patela, examen oftalmologic), reputatia si experienta canisului, si ce include contractul de vanzare (microcip, vaccin, deparazitare, carnet de sanatate, pedigree, garantie de sanatate). Recomandam sa nu alegeti un crescator doar pe baza pretului — cel mai ieftin pui nu este intotdeauna cea mai buna alegere pe termen lung. Contactati-ne pentru informatii actualizate despre disponibilitate.

Da, West Highland White Terrier se adapteaza excelent la viata in apartament. Cu o inaltime de doar 25-28 cm si o nevoie moderata de exercitiu (30-60 minute pe zi), Westie-ul este una dintre rasele de terrier cele mai potrivite pentru locuinta urbana. Nu necesita curte, dar are nevoie de plimbari zilnice regulate si stimulare mentala. Singurul aspect de care trebuie sa tineti cont in apartament este tendinta de a latra — socializarea timpurie si dresajul corect reduc semnificativ acest comportament.

Durata medie de viata a unui West Highland White Terrier este de 13-15 ani. Conform studiului VetCompass publicat in Canine Medicine and Genetics (2019), pe baza datelor din Regatul Unit, varsta mediana este de 13,4 ani — plasandu-l printre rasele longevive. Cu ingrijire corespunzatoare, alimentatie de calitate, controale veterinare regulate si un mediu de viata stimulativ, multi Westie ajung confortabil la 15-16 ani.

Westie-ul are o blana dubla care naparleste moderat. Comparativ cu rase precum Labrador sau Husky, pierderea de par este semnificativ mai redusa. Daca blana este intretinuta prin hand-stripping (smulgere manuala), naparlirea este si mai scazuta, deoarece parul mort este extras in mod regulat inainte sa cada natural. Periajul regulat de 2-3 ori pe saptamana reduce si mai mult cantitatea de par cazut in casa. Important: Westie-ul NU este hipoalergenic — nicio rasa nu este cu adevarat hipoalergenica.

Un Westie necesita ingrijirea profesionala a blanei la fiecare 6-8 saptamani. Metoda ideala este hand-stripping-ul (smulgerea manuala a parului mort), care mentine textura aspra corecta, culoarea alba pura si proprietatile impermeabile ale blanei. Tunderea cu masina este o alternativa mai rapida si mai accesibila, dar in timp inmoaie textura blanei si poate cauza o nuanta galbui. Intre sedintele profesionale, proprietarul trebuie sa perieze cainele de 2-3 ori pe saptamana cu o perie slicker si un pieptene.

Westie-ul poate fi un companion excelent pentru copii, fiind jucaus, energic si surprinzator de robust pentru marimea sa. Este mai tolerant decat alte rase de terrier (precum Scottie) si se bucura de jocurile active. Totusi, ca orice terrier, are limite de toleranta si nu va accepta sa fie tras de par, urechi sau coada. Recomandam intotdeauna supravegherea interactiunilor dintre copii mici (sub 6 ani) si caine, si educarea copiilor in privinta limbajului corporal canin. Un Westie crescut alaturi de copii de mic va fi un companion devotat.

Cele mai frecvente afectiuni la West Highland White Terrier sunt: dermatita atopica (alergii cutanate, cu o incidenta de 25-52% conform studiilor publicate in Veterinary Dermatology), fibroza pulmonara idiopatica (IPF — „boala pulmonara Westie”), osteopatia cranio-mandibulara (CMO), boala Legg-Calve-Perthes, luxatia de rotula, boala Addison, sindromul White Dog Shaker si toxicoza cu cupru. Un crescator responsabil testeaza genetic reproductatorii (DNA pentru CMO, evaluare patela, examen oftalmologic) si cunoaste istoricul de sanatate al liniei. Alegerea unui crescator serios este cea mai buna preventie.

Un Westie adult are nevoie de 30-60 de minute de exercitiu zilnic, impartite in 2-3 plimbari. Plimbarile „explorative” (cu opriri pentru miros si investigare) sunt la fel de benefice ca plimbarile rapide. Pe langa activitatea fizica, Westie-ul beneficiaza enorm de stimulare mentala: jocuri de cautare (ascundeti recompense prin casa), puzzle-uri alimentare, si sesiuni scurte de dresaj (5-10 minute). Un Westie sub-stimulat devine distructiv, vocal sau agitat.

Hand-stripping-ul presupune smulgerea manuala a parului mort din stratul exterior al blanei, fir cu fir sau in mici manunchiuri. Nu este dureros — parul mort se desprinde usor. Procesul permite parului nou sa creasca cu textura aspra corecta, culoare alba pura si proprietati impermeabile. Tunderea cu masina taie parul in loc sa-l extraga, ceea ce in timp inmoaie blana, ii schimba textura (devine „vatata”) si poate cauza o nuanta galbui. Hand-stripping-ul este metoda recomandata de standard si de crescatori, mai ales pentru cainii de expozitie. Pentru companioni, tunderea este acceptabila daca proprietarul accepta modificarile de textura.

Culoarea alba a Westie-ului este rezultatul unei selectii intentionate din secolul al XIX-lea. Colonelul Edward Donald Malcolm din Poltalloch, Scotia, si-a pierdut un terrier rosu la vanatoare, confundat cu prada. Dupa acest incident tragic, a decis sa creasca exclusiv caini albi, usor de distins in teren. Genetic, culoarea alba este controlata de o varianta recesiva a genei MC1R (gena „extensiei” E) si de variante ale locusului de intensitate (I locus), care dilueaza pigmentul pana la alb pur — aceeasi gena MC1R care, in variante diferite, cauzeaza parul rosu la oameni. Pentru ca alb este recesiv, ambii parinti trebuie sa poarte aceasta varianta — de aceea toti Westie-ii sunt albi, prin definitie.